How Theresia helped me find my purpose as a musician, despite a full blown pandemic
“All men have stars, but they are not the same things for different people. For some, who are travellers, the stars are guides. For others they are no more than little lights in the sky. For others, who are scholars, they are problems… But all these stars are silent. You-You alone will have stars as no one else has them.”
Antoine de Saint-Exupéry – The Little Prince
Since March 2020 the world went bonkers, and so did my musical life.
I could see my projects slipping through my fingers one by one, and the plans that I’ve made for the future, changed all of a sudden. When the pandemic hit, I told a friend that I didn’t see how the situation would get so messed up that I would not finish my degree in June, then go back to my country, and go on with my life and my music plans. Actually, I got my degree at the end of September; when I went back to my country in November, I got Covid, and my motivation slowly went down, not being able to see the light at the end of the tunnel.
How can you stay motivated, practicing in your living room for almost two years? Why would you want to keep playing when it’s clear that your life does not depend on it? Life goes on with music, or without it. It’s probably sad to realise that, when you have spent most of your life around the idea that music is the most important thing for you. It’s sad when you realise that you can live without concerts, even though it feels like a messed up parallel reality.
How does the world change if you do historical performance practice? Why would you play in front of a camera and do online concerts? What’s the point of making music if you have nobody present to make music with, or make music for? Making video collages only motivated me for a little while. Do we actually need music and culture when people are losing their jobs, getting sick, and dying? I needed to find some light, or some motivation to cling to. People went through worse than this, and musicians still did their job, but how do you make music a priority in moments like this?
One of the few things that sparked my music motivation was having projects within Theresia Orchestra.
I am so lucky to be a part of this talented group of young musicians from all over the world, to be got to work with some of the most renowned and inspiring conductors and musicians from the early music world.
By going to each project after the one-year break we had because of the pandemic, I discovered that music is something that gives me a purpose. It’s something that as soon as I get far from, I start feeling down, life gets boring, and without a purpose. Slowly I realised that it’s ok if the music is just for myself. It doesn’t have to change the world, or end the pandemic, it’s ok if it just helps me go through the rough periods in my life, by helping me let out feelings, or express myself. It’s something I took for granted for many years, because I was so close to it, but sometimes we need to get some distance from things to get the chance to miss them. Only then we find the real value and meaning, and we start choosing them with purpose.
The world will follow its own course, but I am responsible for myself first, of finding what makes me happy and what I need. And at the end of the day, if by doing what makes me happy I will impact others, that is a great bonus.
În căutarea stelelor mele: Găsirea unui scop în a fi muzician.
„Stelele nu sunt la fel pentru toţi oamenii. Pentru unii, cei care călătoresc, stelele sunt călăuze. Pentru alţii, sunt numai nişte luminiţe. Savanţii văd în ele doar probleme. Pentru businessmanul meu, erau bucăţi de aur. Însă toate stelele acestea nu au grai… Numai pentru tine stelele vor fi ca pentru nimeni altul…”
Din martie 2020 lumea a luat-o razna, la fel și viața mea muzicală.
Am văzut cum proiectele mele mi-au alunecat printre degete unul câte unul, iar planurile pe care mi le-am făcut pentru viitor, s-au schimbat dintr-o dată. Când a izbucnit pandemia, îi spuneam unui prieten că nu vedeam cum situația ar putea fi atât de dezastruoasă astfel încât să ajung să nu îmi termin studiile în iunie, apoi să mă întorc în țara mea și să-mi continui viața și planurile muzicale. Până la urmă, am absolvit la sfârșitul lui septembrie; când m-am întors înapoi în România în noiembrie, am făcut Covid, iar motivația mea a scăzut încet-încet, neputând să văd lumina de la capătul tunelului.
Cum rămâne motivat studiind în sufragerie timp de aproape doi ani? De ce ai vrea să să continui să cânți când este clar că viața ta nu depinde de asta? Viața merge mai departe cu sau fără muzică. Este trist să realizezi asta, după ce ai petrecut cea mai mare parte a vieții tale în jurul ideii că muzica este cel mai important lucru pentru tine. Este trist când îți dai seama că poți trăi fără concerte, chiar dacă realizarea asta se simte ca o realitate paralelă și ciudată.
Cu ce schimbi lumea doar pentru că faci interpretare istorică? De ce ai cânta în fața unei camere de filmat și de ce ai face concerte online? Care este rostul de a face muzică dacă nu ai pe nimeni cu care să cânți, sau pentru care să cânți? Crearea de colaje video m-a motivat doar pentru o perioadă de timp. Chiar avem așa mare nevoie de muzică și de cultură atunci când oamenii își pierd joburile, se îmbolnăvesc și mor?
Aveam nevoie să găsesc o sclipire de speranță, o fărâmă de motivație de care să mă agăț, ca să pot continua. Omenirea a trecut prin lucruri mai rele decât acesta, iar muzicienii și-au făcut totuși treaba, dar cum poți face din muzică o prioritate în astfel de momente?
Unul dintre puținele lucruri care mi-a stârnit motivația muzicală, au fost proiectele în cadrul orchestrei Theresia. Sunt atât de norocoasă să fac parte din acest grup talentat de tineri muzicieni din întreaga lume, de a avea ocazia să lucrez cu unii dintre cei mai renumiți și interesanți dirijori și muzicieni din lumea muzicii vechi. Mergând la fiecare proiect după pauza de un an pe care am avut-o din cauza pandemiei, am descoperit că pentru mine, muzica este ceea ce îmi oferă un scop în viață. Este ceva de care, de îndată ce mă îndepărtez, încep să mă să mă simt deprimată, viața devine plictisitoare și fără scop.
Încet-încet am realizat că este în regulă dacă muzica este ceva doar pentru mine. Nu trebuie să schimbe lumea sau să pună capăt unei pandemii, este în regulă dacă mă ajută doar să merg mai departe, să trec prin perioadele dificile din viața mea, ajutându-mă să îmi exteriorizez sentimentele, sau să mă exprim. Este ceva ce eu am luat de bun timp de mulți ani, pentru că am fost atât de aproape de ea, dar uneori trebuie să luăm o anumită distanță de lucruri pentru a avea șansa de a le simți lipsa.
Abia atunci le găsim adevărata valoare și semnificație și începem să le alegem cu un scop. Lumea își va urma propriul curs, dar eu sunt responsabilă în primul rând de mine însămi, de a găsi ceea ce mă face pe mine fericită, și de a găsi ceea ce am nevoie. Iar la final, dacă făcând ceea ce mă face fericită voi avea un impact pozitiv asupra altora, acesta este un mare bonus.
